Nimic nu mai e la fel. Parcă toate s-au transformat. Somnul, mâncarea, îmbrăcămintea, toate au căpătat altă dimensiune. Toate pare cǎ au știut să se reorganizeze, ca să poată ocroti noua viață ce gângurește în casa noastră.
N-am mai pus aspiratorul la locul lui, în lada de sub pat. Coșul cu rufe de spălat dǎ pe dinafară. Am uitat toate tacâmurile în chiuvetă, iar hainele care trebuiau împachetate au rămas pe scaun.
Pe masa din sufragerie, lângă icoana cu Învierea și buchetul de bujori, stau împrăștiate un caiet, foi, un pix, o ciocolată pe jumătate mâncată, un pachet de șervețele și… cântarul de bebeluș. Copilului îi place cântărit. Se liniștește când îl așezăm pe cântar. Cine știe ce-o fi crezând el ca e?! Așa cǎ, pe lângă tot haosul din jur, stăm amândoi aplecați deasupra pruncului pe cântar și ne minunǎm. Râdem ca doi copii mai mari și nu ne vine să credem cât de ușoară e fericirea! Are doar patru kilograme pe cântar, dar în inimile noastre a depășit orice măsură…
Viața cu un nou-născut nu doar cǎ te face mai bun, ci îți arată cine ești cu adevărat.
